Albinele i-au uimit dintotdeauna pe oameni, atat prin organizarea lor sociala, cat si prin produsele stupului, deosebit de gustoase si hranitoare, avand chiar si efecte tamaduitoare. Aceste insecte cu totul deosebite sunt foarte sofisticate – a fost nevoie de milioane de ani sa ajunga la complexitatea, la desavarsirea de astazi. Desigur, atunci cand vorbim despre organizare, perfectiune sociala, comunicare evoluata etc. ne referim mai ales la specia care ne intereseaza cel mai mult, albina melifera. Este albina care face miere, cea care traieste in stupi, in familii alcatuite din mii si zeci de mii de membri, conduse de o singura regina, matca, singura care face oua in stup, asigurand propagarea speciei, si care isi depoziteaza mierea in casute hexagonale.

Poate ca multi nu stiu, insa astazi exista peste 20.000 de specii de albine, care traiesc pe intregul glob, si mereu sunt descoperite unele noi. Cea mai "batrana" albina a fost gasita in Myanmar, inchisa intr-o bucata de chihlimbar, si s-a stabilit ca ea a trait in urma cu 100 de milioane de ani... Se pare ca albinele au venit din Extremul Orient si ca la inceput erau carnivore, ca viespile, hranindu-se cu alte insecte. Intr-un anumit moment al evolutiei lor, au devenit vegetariene, incepand sa se hraneasca cu nectar si cu polen din plante, ceea ce s-a dovedit a fi o „decizie” foarte buna, caci le-a asigurat supravietuirea. 

Speciile de albine sunt foarte diferite intre ele: albina uriasa care se hraneste cu frunze are 3 centimetri lungime, in timp ce asa-numita albina pitica are doar 2 milimetri! Cele mai multe specii nu traiesc in familii, in colonii, ci solitare. Multe dintre ele traiesc in gauri facute in pamant si isi depun ouale in tunele pe care si le sapa singure.

Bineinteles ca in cultura popoarelor lumii este prezenta mai ales albina care produce mierea, Apis melifera, caci ea a atras atentia prin modul deosebit in care isi duce viata. Chiar daca religiile si zeii difera, chiar daca obiceiurile, traditiile si ritualurile popoarelor sunt diferite, peste tot albinele si mierea au avut si au un loc privilegiat. In Biblie, despre o tara bogata, imbelsugata se se spune ca e un taram in care curge "lapte si miere". Mierea si laptele inseamna abundenta, dar si sanatate, caci aceste alimente cu totul speciale au si efecte tamaduitoare, ferindu-ne de boli. 

Oamenii de stiinta sunt de parere ca albinelor li se datoreaza diversitatea florilor care ne bucura ochii astazi. Cele mai multe plante care fac flori nu se pot autopoleniza, iar polenizarea realizata de vant nu e foarte eficienta, astfel ca ele au dezvoltat flori in culori tot mai frumoase, mai pregnante, mai stralucitoare, pentru a le atrage pe albine, iar ca recompensa au inceput sa le ofere un nectar nutritiv. Albinele beau acest nectar hranitor si il transporta, intr-un stomac special, in stup, unde il impart cu regina, albinele lucratoare si larvele, viitoarele albine adulte.

Putem spune ca, pentru stramosii nostri,  descoperirea mierii a fost echivalenta cu descoperirea focului. Pentru primii vanatori-culegatori, care nu inventasera inca apicultura si valul de protectie, culegerea mierii reprezenta o activitate foarte grea si... dureroasa. Cu toate acestea, efortul si suportarea intepaturilor meritau din plin, pentru ca rezultatul era dulce si hranitor.

In vremurile de demult, mierea reprezenta cel mai important indulcitor pentru mancaruri si pentru bauturi alcoolice. De altfel, ea a fost indulcitorul si antisepticul de baza timp de 100.000 de ani. Era atat de importanta pentru oameni, incat acestia isi numeau copiii dupa... albine! Numele Deborah si Melissa inseamna, ambele, "albina" (primul in ebraica, al doilea, in greaca veche). 

Egiptenii antici si vechii locuitori ai Orientului Mijlociu foloseau mierea si la imbalsamarea celor decedati. De fapt, abia in perioada Egiptului Antic au inceput oamenii sa se ocupe de albinarit, sa creasca albine in jurul casei. Stupul egiptean era un simplu cos de paie cu gura in jos, care se mai foloseste si astazi, insa mai mult pentru gazduirea temporara a unei familii de albine care a roit. Stupurile de acest fel nu erau construite pentru o utilizare indelungata. Mierea nu putea fi strasa fara distrugerea stupului, deci si a familiei de albine. Insa acest sistem putea functiona doar daca familia producea suficient de multe albine pentru o roire, iar noul roi era prins si putea face miere in anul urmator. In caz contrar, in fiecare an trebuia prins un nou roi de albine. De aceea, oamenii se chinuiau sa pastreze aceeasi familie de albine vreme de mai multi ani, pentru a avea mai multa miere si pentru a o inmulti mereu.

O descoperire extrem de importanta a fost facuta de Lorenzo Lorraine Langstroth (1810 – 1895), care a observat ca, in stup, albinele pastreaza libera o carare de marimea unei albine, adica lata de 6 pana la 8 mm. El a numit aceasta marime "spazio di ape" ("spatiul albinei"). Langstroth, considerat "parintele stuparitului american", a fost apicultor, preot si profesor. S-a nascut in Philadelphia (Pennsylvania), a absolvit Universitatea Yale si inca de mic a fost foarte interesat de viata si comportamentul insectelor. Descoperirea sa a fost importanta pentru ca a dus la dezvoltarea stupilor cu faguri pe cadre mobile, care le permiteau apicultorilor sa recolteze mierea fara sa distruga stupul. De asemenea, le-a permis acestora sa ajute si sa creasca colonia. Aceasta descoperire este vazuta ca inceputul apiculturii moderne. E adevarat, desi Langstroth este creditat cu aceasta descoperire, in Europa ea se pare ca era deja studiata si aplicata de catre Jan Dzierzon si August von Belepsch, inca din anii 1835 – 1848.

Si la noi, stuparitul are o traditie indelungata. Dacii erau renumiti si chiar invidiati pentru priceperea lor in ale stuparitului si pentru mierea lor, pe care o exportau chiar catre Imperiul Roman. De altfel, tara noastra are, si astazi, numeroase regiuni in care albinele pot recolta nectar din plante nepoluate, mai ales in Transilvania. De aceea, produsele apicole romanesti sunt, si astazi, cunoscute si cautate in toata lumea. Compania noastra, ApiLand, va pune la dispozitie toate aceste produse crude si pure ale stupului, pastrate in conditii de maxima protectie, pe tot parcursul produselor, de la stup pana la magazin.

Despre importanta produselor apicole in cultura popoarelor lumii au vorbit si diplomatul Ahmet Harrati, avocatul Cristiana Uzuna, cercetatorul Lucretia Brezeanu, consultantul in strategii de export Costin Lianu si consultantul in comunicare si branding Cecilia Caragea, invitati in emisiunea "Diferente si Esente" difuzata la Realitatea TV.